|
Joi, 8 februarie 2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunţat in cauza Cleja si Mihalcea impotriva Romaniei,
constatand incalcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, care priveste dreptul la respectarea
proprietatii.
În fapt, reclamatele s-au plâns că au suferit o atingere
disproporţionată a dreptului la respectarea proprietăţii, având în
vedere faptul că instanţele judecătoreşti le-au respins acţiunile ce
aveau ca obiect schimbul obligatoriu de locuinţă, neputând astfel intra
în posesia imobilului revendicat. Instanţele au motivat respingerea
acţiunilor făcând aplicarea art. 23 alin. 2 şi 3 din OUG 40/1999
privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, cu modificările ulterioare.
Curtea a observat că actul normativ amintit prevede că, în cazul în
care foştii proprietari doresc să reintre în posesia imobilului lor,
chiriaşii trebuie să se mute în locuinţa ce le este pusă la dispoziţie,
chiar şi atunci când aceasta aparţine unui terţ. Or, s-a apreciat de
către instanţele naţionale că terţul proprietar, în cazul de faţă, nu
şi-a exprimat consimţământul în mod valid, deşi acesta fusese dat în
formă autentică.
Curtea a remarcat elementul de incertitudine prezent în articolul 23
alin. 3 în ce priveşte forma pe care trebuie să o îmbrace acordul
terţului proprietar şi ampla marjă de manevră pe care această
incertitudine o conferă autorităţilor. Interpretarea şi aplicarea
acestui articol de către instanţele naţionale nu a fost previzibilă şi
nu a asigurat un just echilibru între interesele proprietarilor şi cele
ale chiriaşilor.
Curtea a remarcat, de asemenea, că al doilea motiv care a determinat
respingerea acţiunii reclamantelor a fost neîndeplinirea condiţiilor
prevăzute de legislaţia care indica exigenţele de calitate impuse la
acea dată pentru ca o locuinţă să fie considerată „convenabilă”. Or,
Curtea a arătat că, potrivit susţinerilor reclamantelor, necontestate
de Guvern, singurul element care nu corespundea acestor exigenţe, în ce
priveşte apartamentul terţului proprietar oferit chiriaşilor, era
suprafaţa holului apartamentului, mai redusă cu doar 0,25 m2 faţă de normă.
În aceste condiţii, Curtea a considerat că prevederile legale au
condus la o protecţie disproporţionată a intereselor chiriaşilor în
detrimentul proprietarilor.
În consecinţă, instanţa de la Strasbourg a obligat statul român la
plata către reclamante a sumei de 10.000 de EURO cu titlu de daune
materiale şi morale. De asemenea, Curtea a acordat reclamantelor suma
de 1530 de EURO cu titlu de cheltuieli de judecată.
sursa: mae.ro
|