|
Hotararea CEDO in cauza Popescu si Toader impotriva Romaniei |
|
|
Adaugat de: Pandecte Juridice
|
|
duminicã, 11 martie 2007 |
|
La data de 8 martie 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat o hotărâre în cauza Popescu şi Toader împotriva României,
constatând încălcarea articolului 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează respectarea
dreptului de proprietate.
La data de 5 iulie 2002, Radu Popescu şi Teodora Toader au introdus
cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocând încălcarea
articolului 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului.
Reclamanţii au arătat că în 1997 li s-a admis o acţiune în
revendicare a unui imobil naţionalizat situat în Bucureşti, ocupat de
un chiriaş care încheiase contract cu statul, iar respectivul contract
fusese prelungit prin efectul legii nr. 17/1994.
Reclamanţii au solicitat, în instanţă, evacuarea chiriaşului care
ocupa imobilul. Acţiunea a fost respinsă de către instanţele române
care au considerat că în speţă se aplicau prevederile art. 10 alineat 1
din Ordonanţa de Urgenţă nr. 40/1999, iar proprietarii nu respectaseră
cerinţele prevăzute de acest articol (notificarea chiriaşului prin
executor judecătoresc, în termen de 30 de zile de la intrarea în
vigoare a Ordonanţei, cu privire la încheierea unui nou contract de
închiriere). Prin urmare, în virtutea art. 11 alineat 1 din Ordonanţă,
contractul de închiriere încheiat cu statul a fost prelungit de drept,
iar locatarul avea un titlu locativ valabil.
Curtea a subliniat faptul că OUG nr. 40/1999 a reprezentat o măsură
de reglementare a folosinţei bunurilor care urmăreşte un interes
general. Curtea a arătat totuşi că aplicarea, de către instanţele
naţionale a art. 11 alin. 1 şi 13 lit. d) i-a privat pe reclamanţi de
posibilitatea evidentă de a percepe o chirie.
Curtea a considerat că speţa este similară cauzei Radovici şi Stănescu împotriva României şi a constatat încălcarea dreptului de proprietate al reclamanţilor.
Prin urmare, statul român a fost obligat să le plătească
reclamanţilor suma de 20.000 euro cu titlu de prejudiciu material şi
moral şi cea de 250 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.
sursa: mae.ro
|
