La data de 1 decembrie 2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cazul Paduraru impotriva Romaniei, constatand incalcarea articolului 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, care garanteaza protectia dreptului la respectarea bunurilor. Aceasta a fost determinata de neindeplinirea de catre Stat a obligatiei pozitive de a reactiona in timp util si cu coerenta la problemele de interes general in materia restituirii bunurilor imobile intrate in posesia sa, in virtutea decretelor de nationalizare, precum si a obligatiei de a-i permite reclamantului exercitarea dreptului sau de proprietate asupra unui bun imobil, drept care ii fusese recunoscut printr-o hotarare definitiva si irevocabila.

Situatia de fapt priveste incheierea unor contracte de vanzare-cumparare in anul 1997, in temeiul Legii nr. 112/1995, de catre statul roman cu fostii chiriasi, anterior, respectiv, ulterior pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului in litigiu. Ulterior, cererile reclamantului de constatare a nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare respective au fost respinse de instante, invocandu-se buna credinta a cumparatorilor.
In ceea ce priveste cererea de reparatie echitabila formulata de reclamant in temeiul art. 41 din Conventie, Curtea a dispus amanarea solutionarii acesteia pentru o perioada de 6 luni.
Prin aceasta hotarare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a realizat o analiza profunda si detaliata a legislatiei nationale, a practicilor organelor administrative privind vanzarea catre chiriasi a bunurilor imobile, a practicii instantelor judiciare atat in materia actiunilor in revendicare imobiliara, cat si in materia actiunilor in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare incheiate in baza Legii nr.112/1995.

sursa: mae.ro